Delimitarea conceptelor

Delimitarea strategiei de management strategic,aliantele strategiei si politicile de firma

Avand ca sustinere caracteristicile definitorii ale strategiei, se trage concluzia ca strategia nu prezinta acelasi continut pe care il are managementul strategic, termini intre care se pune de multe ori semnul de egalitate.
Managementul strategic este definit ca un set de decizii si actiuni, concretizat in formularea si implementarea de planuri proiectate pentru a realiza obiectivele organizatiei.

Alianta strategica desemneaza relatia speciala intre doua sau mai multe organizatii, in care partenerii aloca o cantitate apreciabila de resurse, intr-o viziune pe termen lung, in vederea realizarii unor obiective prioritare commune.Aliantele strategiei sunt de doua tipuri:verticala si orizontala.Primul tip apare cand firmele apartin aceleiasi ramuri, dar realizeaza faze diferite ale carcetarii-dezvoltarii,productiei si/sau vanzarii.Prin acest tip de alianta, se urmareste asigurarea masei critice de resurse, pentru o activitate eficienta si diminuarea costurilor unitare.

Aliantele strategice orizontale reunesc firme din ramuri diferite, care sunt sau pot devein activitatile si resursele, valorificandu-le impreuna, cu o profitabilitate superioara.Dintre cele mai cunoscute tipuri de aliante strategice,mentionam: consortiul, franchisingul, societatile mixto, licentierea in comun de produse.

Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea politicilor sau tacticilor de catre organizatii.Politica organizatiei cuprinde un set de obiective pe termen mediu, ce se refera fie la ansamblul activitatilor, fie la component majore ale acesteia, impreuna cu volumul si structura resurselor disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de finantare, termenele finale si intermediare, indicatorii de eficienta globali si partiali.

Politicile organizatiei se deosebesc de strategiile acesteia prin faptul ca au:

• orizontul mai redus, intrucat se refera la perioade de 0,5-2 ani, de regula, 1 an;
• grad de detaliere mai pronuntat, cuprinzand asa cum s-a mentionat, numeroase elemente suplimentare, in special cu caracter operational.

In firmele al caror management este profesionist intre strategii si politici exista o unitate organica.Mai mult, in organizatiile in care se reflecta in plus de calitate atat al strategiilor, cat si al politicilor, cu corespondente benefice in planul performantelor.
Schendel si Hofer delimiteaza patru componente ale oricarei strategii:

1. Domeniul abordat, ce se refera la interactiunile prezente si viitoare ale organizatiei cu mediul;
2. Desfasurarea resurselor, care arer in vedere nivelul si structura resurselor organizatiei, precum si perfectionarea abilitatilor ca contribuie la realizatea obiectivelor si scopurilor.Uneori referirile la aceasta componenta se fac sub denumirea de „competenta distincitva a organizatiei”;
3. Avantajul competitiv, ce vizeaza pozitia unica pe care o organizatie o dezvolta, in raport cu concurentii sai, prin structurile evolutiei resurselor si/sau deciziile privind domeniul abordat;
4. Sinergia, definita ca efectele sintetice ce se asteapta, ca urmare a implementarii deciziilor si utilizarii resurselor organizatiei.

Delimitarea strategiei este vazut diferit de alti specialisti. James Quinn delimiteaza strategia in urmatoarele patru componente:obiectivele,politicile sau regulile ce stabilesc limitele de incadrare a actiunilor, programele ce prezinta secventele de actiuni necesare si deciziile strategice prin care se determina directia generala a evolutiei organizatiei si viabilitatea sa prin prisma schimbarilor mediului.