Tipuri ale avantajului competitiv

Tipurile de manifestare a avantajului competitiv sunt:

  • avantajul costului, adica pozitia de lider in privinta costului intr-o industrie, sector de activitate;
  • diferentierea,  adica  ce  ofera firma ca fiind „unic”, exceptand  pretul mai mic decat al concurentei.

Analiza tipului de avantaj competitiv se poate realiza cu modelul strategiei generice a lui Porter. De regula, o strategie  bazata pe reducerea costurilor implica o oferta standardizata de produse, iar diferentierea presupune costuri mari.Dupa anii 1990, preocuparile in managementul strategic s-au axat pe reconcilierea diferentierii cu costuri scazute, astfel ca au fost implementate principiile managementului calitatii totale, ceea ce implica calitate inalta cu costuri mici.

Uneori, diferentierea si costurile mici sunt complementare. Costuri ridicare cu publicitatea, de exemplu, conduc la cresterea cotei de piata, ceea ce conduce la economie de scara, fortand astfel rivalii sa concureze in domeniul diferentierii

Avantajul costului

Sursele avantajului competitiv bazat pe costuri reduse sunt

  • economia de scara
  • economia prin invatare;
  • tehnologia de proces;
  • proiectarea produsului;
  • proiectarea procesului;
  • utilizarea capacitatilor;
  • costurile de intrare;
  • eficienta reziduurilor

Economia de scara

Economia de scara este caracteristica firmelor de marime mare,dar si celor de marime mijlocie in care ponderea unei activitati sau produs in total este preponderenta. In general, economia de scara se regaseste in procesul de productie, capacitatii acesteia, dar si in activitati cum sunt: proiectare, achizitii, distributie, promovare.

Economia de scara este generata de:

  • proportiile diferite de intrare-iesire din sistem (firma) cu referire la volum; cu alte cuvinte, cresterea intrarilor nu genereaza acelasi volum al iesirilor. De exemplu, cresterea volumului de aprovizionare a materiilor prime stocate in depozit nu afecteaza pretul produsului final;
  • indivizibilitatea; aceasta  se  refera la  faptul  ca unele  intrari  in  firma sunt  nesemnificative  in cantitati  mici. Aprovizionarea se realizeaza in cantitati  mari  pentru ca sa permita alocarea costurilor pe un volum mare al iesirilor (vanzarilor);
  • specializarea; aceasta se refera la diviziunea muncii, ceea ce este posibil la o scara mare cu efecte  pozitive asupra calitatii muncii,dezvoltarii abilitatilor profesionale, dexteritatii etc.

Economia de scara are insa o serie de dezavantaje, cum sunt:

  • lipsa de diferentiere a produselor; cand piata cere produse diferentiate, volumul nu mai poate fi mare si atunci costurile cresc;
  • lipsa de flexibilitate; productia de mare volum implica o specializare inalta a personalului si echipamentelor, ceea ce conduce la rigiditate, la imposibilitatea adaptarii rapide si cu costuri mici la schimbarile mediului;
  • probleme de coordonare si motivare; productia de mare volum se conduce greoi si consuma resurse pentru sistemul relatiilor,supraveghere, control. De asemenea, provoaca risipa si nemultumiri ale salariatilor.

Economia prin invatare

Principala sursa a reducerii costurilor este experienta acumulata prin „invatare” (instruire, exemple pozitive, acumulare de cunostintepractice, insusiri dobindite in timpul activitatii prinrepetitie etc.). Salariatii unei firme acumuleaza valori prin „invatare continua” si astfel dezvolta si rafineaza rutinele firmei, cu consecinte positive asupra costurilor.

Tehnologia de proces

Tehnologiile noi, performante, de  mare capacitate conduc  la reducerea costurilor. Procesul de inovare, de investitii in noi echipamente ridica firmele deasupra  rivalilor sai, desi  presupune o continua schimbare interna, de adaptare la noile conditii de mediu, dar cu efecte pozitive asupra productivitatii. Marile firme japoneze si americane sunt un astfel de exemplu (Toyota, General Motors, IBM etc.).

Proiectarea produsului

Proiectarea pentru productie a produselor si nu pentru estetica sau alte aspecte comerciale ofera posibilitatea economisirii substantiale de costuri, in special cand se leaga de introducerea de noi tehnologii.

Proiectarea si reproiectarea procesului

Reorganizarea periodica a  proceselor de productie si a proceselor auxiliare pot aduce economii mari costurilor, fara a fi necesare investitii. Aceasta se refera la interconexiunile existente in cadrul procesului si care pot fi optimizate prin asa-numita reproiectare (reengineering).

Caile de reproiectare sunt multiple, dintre care exemplificam: delegare, comasare posturi, reducerea punctelor de control si verificare, proiectare fluxurilor de fabricatie cu mai multe variante etc.

Utilizarea capacitatilor

In  functie de timp (termen scurt, termen lung) capacitatile de productie sunt mai mult sau mai putin fixe. In perioade de cerere mica pe piata, capacitatile de productie nu sunt eficient utilizate, creand costuri mari (costurile fixe se repartizeaza costurilor variabile). De aceea, abilitatea cu care capacitatile de productie se ajusteaza nivelului curent al cererii este o sursa important de  avantaj competitiv bazat pe costuri.

Costurile de intrare

Costurile de intrare, de regulacu aprovizionarea si cu forta de munca, sunt deosebit de imortante in construirea costului total.

Dintre factorii de reducere a costurilor exemplificam:

  • Relatiile cu furnizorii, care la un volum mare de aprovizionare poate conduce la negocierea preturilor cu discount, ceea ce aduce un mare avantaj al costurilor;
  • Localizarea furnizorilor, care poate conduce la reducerea costurilor de transport;
  • Proprietatea asupra unor surse de materii prime, aduce economii in costul acestora;
  • Angajarea fortei de munca nesindicalizata, aduce economii in costul cu munca vie etc.

Eficienta reziduurilor

In general, in urma procesarii produselor rezulta reziduuri tehnologice (span, rumegus, pulberi, capete de materiale, rebuturitehnologice de turnare etc.). Utilizarea eficienta a acestor material reprezinta o sursa important de avantaj prin costuri.

Costurile oricarei afaceri trebuie sa fie analizate periodic, sa se identifice factorii de influenta, sa se ia decizii de reducere a lor. Una din metodele de analiza a costurilor este „Modelul lantului valorii”.Implementarea Managementului Total al Calitatii sau TQM (TotalQuality Management) raspunde cerintelor de creare si mentinere a avantajului competitiv bazat pe costuri reduse.

%d bloggers like this: