Obiectivele intreprinderii

Obiectivele fundamentale desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi indelungate, de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor organizatiei sau la componente majore ale acesteia. Din punct de vedere al continutului, obiectivele fundamentale se divizeaza in doua categorii: economice si sociale. Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile avute in vedere pe termen lung, de prorpietar, managementul superior si alte categorii de stakeholderi majori. Cele mai frecvente obiective economice se refera la:

  • castiguri pe actiuni;
  • valoarea actiunii;
  • coeficientul de eficienta a capitalului;
  • profitul;
  • rata profitului;
  • cifra de afaceri;
  • cota parte din piata;
  • productivitatea muncii;
  • calitatea produselor si serviciilor.

Obiectivele sociale sunt mai putin frecvente in strategiile firmelor, dar cu tendinta de crestere rapida in ultimul deceniu, mai ales pentru organizatiile de dimensiuni mari si mijlocii. Aceste obiective se pot referi la:

  • controlul poluarii
  • cooperarea cu autoritatile
  • salarizarea si conditiile de munca ale salariatilor
  • satisfacerea clientilor prin calitatea, durabilitatea, flexibillitatea si pretul produselor si serviciilor oferite;
  • permanentizarea furnizorilor in schimbul oferirii de produse de calitate, la preturi acceptabile si la termenele convenite.

O alta clasificare a obiectivelor, in functie de exprimare, le imparte in cuantificabile si necuantificabile. Pe primul plan ar trebui sa fie situate obiectivele cuantificabile, prin care se pot exprima cele mai importante ratiuni de existenta a firmei.O extindere treptata inregistreaza si obiectivele necuantificabile, ce reflecta preocuparea sporita pentru responsabilitatile sociale ale firmei.
De asemenea, unele obiective au caracter contradictoriu,cum ar fi obiectivul de crestere a profitului este partial opozabil obiectivului de amplificare a cotei parte din piata.

Resursele strategiei cuprind ansamblul elementelor de natura umana, cognitiva, tehnica, materiala si economica, care furnizeaza mijloacele necesare realizarii misiunii si obiectivelor strategice, folosing optiunile majore prefigurate.

Termenele strategice delimitează perioada de operaţionalizare a strategiei, precizând, de regulă, momentul declanşării şi finalizării opţiunilor strategice majore.
Creşterea ritmului de desfăşurare a activităţilor, în special de înnoire a produselor, tehnologiilor şi echipamentelor, suportul tehnic al oricărei strategii, conferă perioadelor şi termenelor de operaţionalizare a strategiei o importanţă aparte.

Obţinerea avantajului competitiv scontat se asigură numai prin încadrarea în perioadele de pregătire şi operaţionalizare a operaţiunilor strategice determinate riguros, în funcţie de evoluţiile contextuale şi, în special, de acţiunile şi rezultatele anticipate ale concurenţilor.
De o foarte mare utilitate se dovedeşte apelarea la tehnici de actualizare, care dau o mai mare siguranţă în ceea ce priveşte raţionalitatea economică a termenelor previzionate atât pentru strategie în ansamblu, cât şi pentru opţiunile strategice încorporate. În acest context, o atenţie majoră trebuie acordată sincronizării termenelor stabilite pentru opţiunile strategice şi ansamblul firmei, ţinând cont de particularităţile şi evoluţiile specifice precedentelor componente ale strategiei.

%d bloggers like this: