Strategii de integrare

Exista doua acceptiuni de baza ale strategiei:

1. Integrarea pe orizontala implica adaugarea unor produse asemanatoare ce pot fi vândute prin reteaua curenta de distributie si  realizarea unor elemente de produs sau serviciu necesare produselor sau serviciilor finale ale altei firme si reciproc (integrarea pe orizontala determina aparitia unor retele extrem de importante).

Cu alte cuvinte, integrarea orizontala consta în adaugarea de noi afaceri care produc bunuri / servicii similare cu cele ale firmei si opereaza în aceleasi secvente ale lantului de cercetare – dezvoltare – productie – vânzari.

Forma cea mai raspândita de integrare orizontala consta în achizitionarea de catre o firma a unei alte firme de acelasi profil, deci care desfasoara activitatea în acelasi domeniu de afaceri. Avantajul major al integrarii orizontale este ca ofera firmei achizitoare accesul imediat pe pietele pe care îsi comercializa produsele / serviciile firma achizitionata.

2. Integrarea pe verticala presupune largirea ariei activitatii fie înainte, fie înapoi, în raport cu afacerile curente, pe lantul productie – vânzare.

Integrarea pe verticală, respectiv extinderea către activităţi realizate anterior de furnizori sau clienţi, presupune cel puţin la nivel teoretic creşterea profitabilităţii, însă nu este neapărat o reţetă sigură. Acest tip de strategie poate fi foarte profitabil în anumite industrii, iar în altele nu, poate duce chiar la scăderea profitabilităţii în anumite condiţii. La nivel de firmă, se poate lua în calcul profitabilitatea afacerii ce urmează să fie integrată, gradul în care firma ce face preluarea poate să amelioreze această profitabilitate precum şi ponderea noii activităţi în cifra de afaceri, pentru a estima creşterea profitabilităţii prin integrare.

Integrarea verticală a firmei, prin integrarea furnizorilor sau a clienţilor, duce implicit la creşterea complexităţii afacerilor derulate. Astfel, în acest proces trebuie ţinut cont de problemele legate de finanţarea acestei operaţiuni, de integrarea noilor procese de afaceri, de dezvoltarea competenţelor manageriale şi de punerea în aplicare a strategiei de dezvoltare verticale. Prin integrarea verticală, o firmă poate spera să realizeze economii de scală şi de gamă, reducerea costurilor, creşterea competitivităţii şi dobândirea unui control crescut asupra afacerilor pe carele derulează. Ţinând seama de faptul ca integrarea verticala prezinta avantaje şi riscuri, opţiunea pentru această strategie trebuie să se faca pe baza evaluării realiste a şanselor de succes în raport cuurmatoarele criterii:

  • compatibilitatea unei asemenea opţiuni strategice cu misiunea firmei şi cu obiectivele pe termen lung ale acesteia;
  • punctele forte şi slăbiciunile pe care le are firma, măsura în care acestea permit aplicarea strategiei de integrare verticală;
  • sporul de forţă competitivă pe care firma îl dobândeşte în cadrul industriei de profil prin aplicarea strategiei;
  • avantajele competitive pe care le genereaza aplicarea strategiei.
  1. No comments yet.
  1. No trackbacks yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: